duminică, 1 martie 2009

Seriously...


Prietenie?! Prietenie adevarata?! Nu nu nu…trebuie sa fie un fel de gluma... Seriously!



De ce oare este atat de greu sa iti gasesti prieteni?De ce dupa ce ai gasit ceea ce cauti iti dai seama ca nimic nu este adevarat? De ce nu vrei sa recunosti ca te-ai grabit? Ti-e frica?Hmm…cred ca ti-e frica sa nu fii iar dezamagit. Ti-e frica sa mai ai incredere…



In unele momente credeai ca ei sunt ce ai tu mai scump in lume,dar cand ai avut nevoie de ei...ghici ce….au disparut asa cum dispare curucubeul dupa ce soarele este inghitit de nori. Ai rezistat fara ei?O da…ai rezistat pentru ca tu mereu rezisti. Esti cea mai puternica persoana in viata si nimeni si nimic nu te poate pune la pamant. Niciodata nu ai aratat nimanui ca suferi atunci cand sufereai cel mai tare,niciodata nu te-ai plans decat de lucruri minore ca sa nu creada ca pe tine nimic nu te atinge. Mereu ai fost acolo pentru ei…si acum?!pe tine cine te va asculta?pe tine cine te va intelege?iar treci singur prin asta?mai poti?nu cred ca mai poti?dar stiu ca maine cand te vei trezi iti vei spune ca “astazi o sa fie o zi minunata!” si asa vei iesi zambind din casa.



Are rost sa mai cauti acum? Sau…



De fapt…da…mereu o sa imi fie frica…SERIOUSLY!!!

joi, 15 ianuarie 2009

Astept...



-->
Cele mai rele ganduri imi trec prin minte acum.Imi fac fel de fel de scenarii in care el traieste o alta viata,o viata paralela.Oare va suna ? se pare ca pana la ora aceasta nu a facut-o si ma indoiesc amarnic ca va trece foarte putin timp pana cand Gianna Nannini va rasuna din telefonul meu si-mi va aparea numele lui scris cu caractere mari .E tarziu in noapte si tot ce vreau este sa ii aud vocea guturala care imi zice ca a avut treaba, chiar daca in sinea mea stiu ca nimic nu este adevarat.Increderea asta nu-mi da pace si ma face sa ma rascolesc in pat inainte sa ma duc spre taramul fericit al viselor.
Imi aprind o tigare si ma uit la un tantar care survoleaza in jurul becului.Trag un fum ce mi se duce adanc in plamani.Parca ma simt mai bine. Incerc sa ma gandesc la altceva si imi sare in minte o secventa din propria-mi viata …dar tot alaturi de el…un fragment care ma duce undeva departe de acest Bucuresti mohorat si rece.Ma duce pe malul marii, unde candva noi ne plimbam si ne spuneam cuvinte menite sa ne unga sufletul. Eram indragostiti…vaii…ce frumos este sa fii indragostit.Nici nu stiu daca mai sunt indragostita sau daca este o rutina …adica…"noi" am devenit o rutina? Nu nu nu…trebuie sa ma gandesc la altceva.Ma intristeaza gandul asta.Nu-mi place.Noi ne iubim…da ne iubim.hmm…ma uit iar la telefon dar sta aruncat pe masa si tot fara viata parca e.
Sting tigarea intr-o scrumiera plina.Tantarul s-a potolit…s-a asezat undeva pe tavan.Ultimul bec de la fereastra blocului vecin s-a stins si eu tot aici stau si astept…
Maine o sa-l vad in sfarsit.O sa ne tinem in brate si o sa ne spunem cat de mult ne-a fost dor unul de celalalt..dar oare mi-a simtit lipsa macar un pic?Iar ma intristez…Ochii incep sa mi se umezeasca,dar nu vreau…nu mai vreau si de data asta sa plang.Imi indrept spatele si oftez.Dar nu mai pot…nu mai suport asteptarea asta.Lacrimile imi invadeaza chipul…numai asa pot scapa de durerea din piept…Gata!M-am Calmat!”Nu merita”-imi tot repet in gand.
Dar cand sa ma duc spre pat melodia lui,melodia noastra, ma intoarce…
Raspund si ii aud vocea: “Ce faci iubita mea?te-ai culcat?nu am putut sa te sun pentru ca am avut treaba”….
“Nicio problema pisi…oricum vroiam sa ma bag la somn”….